Nu putem să ignorăm faptul că ss-iştii aveau un program foarte avansat în materie de arme neconvenţionale şi de discuri zburătoare. Una din principalele consecinţe ale cercetărilor naziste este că ameicanii (cât şi sovieticii) ar fi putut beneficia de datele operaţiei Paperclip şi de fructele acestor cercetări.
Omul de ştiinţă Nick Cook susţine că Skunk Projects, proiectele secrete ale Air Force în materie de ascuns, propulsia MHD sau antigravitaţia (dacă există) ar fi descendentele primelor proiecte germane.
Fie că sunt versiuni ezoteriste, poate fanteziste sau mai apropiate de adevărul istoric al discurilor zburătoare naziste, în prim-plan revine mereu un personaj central: brigadefuhrerul SS dr. ing. Hans Kammler devenit apoi Obergruppenfuhrer. Un om misterios din anturajul teribilului Himmlermâna de fier a SS-ului.
Kammler a cunoscut o ascensiune destul de rapidă şi brutală dar deloc surprinzătoare avându-se în vedere calitatea de organizator cu sânge rece şi de implicabilitate a lui. Trăsături care erau foarte bine văzute în sânul SS-ului!
La jumătatea anului 1943, chiar sub impulsul lui Himmler a asistat la o adevărată lovitură de stat în cadrul cartelului militaro-industrial german. Marele şef al SS-ului l-a convins pe Hitler că era necesar ca cercetările din domeniul armamentului să scape de sub controlul armatei germane (Wermacht) şi că era important ca cartelurile industriale care lucrau în cadrul anumitor proiecte trebuiau să fie controlate sută la sută, deci de naziştii fideli din SS.
Astfel proiectul concurent al rachetei V1, racheta A4 (sau chiar V2) a scăpat foarte rapid controlului exclusiv al armatei germane şi Albert Speer, pe atunci ministru al armamentului s-a regăsit în mâinile SS-iştilor în timpul bombardamentului efectuat de englezi la uzina de la Peenemunde.
Motivul era esenţial structural căci SS-ul pusese în mişcare un adevărat imperiu compus din sclavi pe care îi puteau elimina fără probleme atunci când deveneau martori jenanţi. În consecinţă, riscurile de spionaj, de evadări, de sabotaje şi de infiltrări de agenţi străini erau reduse la minim graţie folosirii unei forţe de muncă din lagărele de concentrare naziste.
Kammler a fost numit ca inginer la Divizia de lucrări şi de construcţii SS. S-a consacrat acesteia trup şi suflet şi a dat dovadă de o eficacitate redutabilă la construcţia în timp record a lagărelor de concentrare, a hangarelor, a buncărelor şi uzinelor subterane, mai întâi ca civil aflat în slujba lui Herman Goering şi a serviciilor sale, RLM (Reich Air Ministery, ministerul Aerului în al 3-lea Reich), apoi pentru Oswald Polh (marele şef al lagărelor) în serviciile logistice ale lagărelor de concentrare.
Cu alte cuvinte, Kammler nu a ieşit din domeniul său de predilecţie. De la sfârşitul lui 1943, el elaborase deja un program în valoare de peste 13 miliarde de mărci pentru construcţia barăcilor pentru SS şi a lagărelor de concentrare în teritoriile cuprinse între Norvegia şi URSS.
Câteva luni mai târziu, el a obţinut o nouă rectificare bugetară destul de serioasă în scopul de a mări capacitatea de primire a lagărelor de concentrare la peste 4 milioane de persoane. Şi la aceste lagăre deja extinse a anexat edificii de gigantice complexe industriale.
Kammler este prototipul perfect al SS-istului Heydrich, omul care a elaborate la Wansee “soluţia finală” de exterminare completă a evreilor şi a tuturor “sub-oamenilor”.
În sânul acestui imperiu vast au fost edificate complexele subterane de la Peenemunde, de la Dora sau de la Nordhausen, o uzină săpată în munte care se întindea pe peste 20 de kilometrii de galerii şi de tunele cu singurul scop de a construi în cel mai mare secret programul de rachete naziste. Toate astea au costat peste 20.000 de morţi!
Dar nu a fost singura misiune a protejatului lui Heinrich Himmler. La sfârşitul războiului, Hitler-însuşi i-a încredinţat lui Kammler misiunea de a reforma Luftwaffe a “fidelului Hermann” (Goering) pe atunci în plină delicvenţă.
Goebbles, şeful propagandei naziste a scris despre Kammler la 3 aprilie 1945: “ Kammler a lucrat într-un mod excelent şi răspunde minunat la speranţele care se investesc în el.“ Şefii nazişti considerau că războiul mai putea fi câştigat…
Între altele, Kammler a creat o unitate de cercetare în armament ultra secretă şi total autonomă, dispunând de o autoritate absolută şi de bugete foarte importante care nu depindeau de bunăvoinţa unui minister sau de armata regulară. De ce s-a aplecat cu atâta interes şi detalii misteriosul Kammler, la sfârşitul războiului, în activităţile sale secrete? Conducea o operaţiune tenebroasă, ordonată chiar de Hitler.
Este foarte dificil de a găsi informaţii originale despre Hans Kammler. El este cel care a edificat primele instalaţii de genocid (camera de gazare şi sistemul de incinerare industrială) şi mai ales, a condus cu o mână de fier lagărul de la Dora, instalaţia subterană construită după bombardarea de la Peenemunde pentru producerea în serie a rachetelor A4-V2.
Tom Agoston, un corespondent străin şi specialist interpret al fotografiilor aeriene de pe lângă armata engleză în timpul războiului şi diplomat al Cambridge a scris despre istoria armelor secrete naziste. Lucrarea sa se intitulează Blunder, How the US Gave Away Nazi Supersecrets to Russia. El afirmă că i-a întâlnit pe ultimii martori ai activităţilor secrete al lui Kammler.
